sâmbătă, 3 martie 2012

Timpul - un vindecator desavarsit

      
          A fost odata ca niciodata.....


          Dar mai bine sa nu pierdem timpul cu povesti. Cu totii credem ca stim ce inseamna timpul. Am zis credem deoarece nu am stat niciodata pana in anul al doilea de facultate - cand am avut o tema - sa ma gandesc ce inseamna timpul cu adevarat. Iar cand m-am intrebat ce inseamna, mi-am dat seama ca nu prea stiam exact si aveam doar niste presupuneri. Cred cu tarie ca timpul e de fapt o conventie.

          Nu voi da acum o definitie, insa in putine cuvinte si intr-o varianta mai formala, cred ca timpul este o notiune ce da sens multor lucruri si concepte, este intangibil, perpetuu, ireversibil, caracteristicile fiind cumva universale.

          Am citit odata un pasaj care mi se pare potrivit temei mele si am sa-l redau:

"Nimic nu-i mai lung decît timpul, pentru că el e măsura veşniciei ; nimic nu-i mai scurt, pentru că ne lipseşte cînd avem ceva de făptuit; nimic nu-i mai încet pentru cine gustă plăcerile; se întinde la nesfîrşit în mare, se împarte la nesfîrşit în mic; nimeni nu ţine seama de dînsul şi tuturor le pare rău de pierderea lui; nimic nu se face fără dînsul; aruncă în uitare tot ce nu e vrednic să ramînă şi faptele înalte le face nemuritoare!"
 (Zadig - personajul principal din "Poveste orientală " de Voltaire)

Ma gandeam sa zic ca indiferent de suferintele traite de orice individ din univers, duererea scade in intensitate in raport cu trecerea timpului, iar daca cineva ar dori sa ma contrazica, ar trebui sa se mai gandeasca o data. Asa cum fizicul se autoregenereaza si se vindeca in timp, tot la fel si psihicul se "vindeca" doar ca e nevoie de....timp.

Desigur, a fost o vreme cand tot auzeai fraze de genul: "traieste fiecare zi ca si cum ar fi ultima, traieste clipa" si altele asemanatoare. Important este cu privesti tu timpul. El trece constant si consecvent. Noi suntem cei care plasam date, evenimente sau alte experiente in timp. De regula le tinem minte pe cele neplacute, dar nu e o regula.

            In concluzie, optimismul ajutat de timp, reusesc sa invinga orice durere, intr-un fel sau altul. Doar ca e nevoie si de vointa. Trebuie sa faci si tu ceva in acest sens, pentru a trece peste probleme, pentru a le rezolva si nu poti astepta sa se remedieze de la sine. De aceea cred ca ar trebui sa nu astepti totusi prea mult, deoarece, ca sa inchei oarecum in contradictoriu cu ce am zis mai sus si intr-o nota usor filosofica....

Ireversibilul nu este pur şi simplu o trăsătură a timpului, ci însăşi temporalitatea, esenţa acesteia
(Vladimir Jankélévitch, Ireversibilul şi nostalgia).

          Si nu uita, TIMPUL este cel care iti permite sa privesti in urma si sa iti dai seama ca ai avut parte de bucurii, de momente deosebite, de iubire, sau de ura. Important e sa iti amintesti sau macar sa incerci sa iti ramana in memorie doar momentele in care ai fost fericit...chiar si pentru un lucruri marunte! Bucuriile vietii constau in detalii Pana data viitoare, numai bine si o saptamana linistita, plina de......timp sa le faceti pe toate!

miercuri, 29 februarie 2012

primavara incepe cu tine si cu un zambet

Primavara este o sarbatoare imensa la care participa toate elementele naturii.
(Victor Hugo)



Cred ca e o premiera pentru mine sa postez in doua zile consecutive, dar cum pentru toate este un inceput, iata ca am decis din nou sa "astern" cateva cuvinte pe hartie (electronica).

Unul dintre motive, ar fi ca astazi e 29 februarie, iar o alta ocazie sa postez intr-o astfel de zi, voi mai avea tocmai peste patru ani. E mult pana atunci, asa ca nu imi asum riscul.

Un alt motiv e ca maine e prima zi de primavara, iar asta ma face deosebit de fericit. Fericirea e o chestie relativa si ea trebuie sa fie intretinuta de micile bucurii ale vietii. Asadar, tu, ca individ, ar trebui sa te bucuri cu orice prilej - atentie sa nu cazi in extreme si sa pari penibil - oferit de viata de zi cu zi. Tine si de tine sa fii fericit; mai inainte de toate trebuie sa iti si doresti asta. Sa nu iti fie frica sa zambesti, chiar daca ai probleme! Asta nu te face sa fii iresponsabil sau mai stiu eu cum, ci da o gura de aer proaspat psihicului.

Sa vorbim totusi despre primavara. Nu cred ca am avut vreodata un anotimp preferat cu precadere, insa daca ar fi sa ma intrebe cineva, cred ca vara e preferata mea. Cum primavara e premergatoare, nu pot decat sa ma bucur de inceperea ei. Ma gandesc ca primavara, natura renaste, se dezmorteste, iar precum natura asa a renascut si optimismul meu, iar lucrurile vor intra in fagasul lor firesc.

Astazi, desi nu s-a intamplat nimic deosebit si a fost o zi ca oricare alta (exceptand faptul ca e 29 februarie), m-a facut sa ma simt excelent in majoritatea parte a zilei.

Cum spuneam mai sus, e important sa te bucuri de lucruri care sunt aparent banale: cum ca e soare dimineata, ca mijlocul de transport nu a intarziat, ca a fost adusa cafeaua pe tarama romanesc si ne putem bucura de savoare ei, sau de lucruri mai importante, precum faptul ca ai langa tine o persoana care te intelege, te sprijina, te iubeste, dar mai presus de toate te asculta. Si mai mult de faptul ca te asculta - poate parea redudant - te intelege. Este minunat sa te simti iubit, inteles, dorit etc.

Iar asta ma face sa fiu fericit dar mai ales ma face sa multumesc unei persoane care m-a facut sa vad lucrurile altfel, m-a determinat sa ma schimb enorm si mai ales m-a invatat ce e bunatatea. Tie, Alina, iti multumesc ca ai fost si esti mereu alaturi de mine, iti multumesc ca ma iubesti, aproape, neconditionat si iti multumesc pentru fericirea de zi cu zi! TE IUBESC!

Iar in loc de martisor, iti dau un sarut si iti dedic din inima melodia de mai jos! Sa ai o primavara frumoasa, plina de caldura sufleteasca si minunata asa ca noi trei! Pup!




marți, 28 februarie 2012

Viata - o scoala exigenta?

In fiecare zi, daca suntem dispusi, avem ceva de invatat de la viata; tine de noi, de fiecare, daca vrem sau nu sa invatam. Se spune ca cel mai bine invatam din greseli. E adevarat ca toti gresim, dar important e sa nu repetam aceeasi greseala.

Mereu am considerat ca zilele dificile sunt doar pentru a le pune in valoare pe cele bune, pentru a le putea aprecia mai mult pe acestea din urma. Astazi, stau si ma intreb daca uneori nu e prea mult? Oare e nevoie de o lectie atat de aspra ca sa invatam ceva...important?

Sunt multe idei in capul meu care graviteaza ... procese de constiinta, mustrari, frustrari, indoieli, convingeri etc. De ce trebuie mai intai sa pierzi ceva ca mai apoi sa iti dai seama de importanta acelui ceva? Sau de ce trebuie sa suferi atat de rau ca sa iti dai seama ca ai gresit? Nu e destul ca ai gresit si trebuie sa iti repari greseala? De ce trebuie sa mai si suferi?

Stiu, ai auzit de o mie de ori cum ca .. din greseli inveti si altele. Eu cred ca inveti din experientele traite, caci fiecare zi te face mai experimentat in viata. Important e sa identifici greseala, dar mai ales sa ai curajul sa ti-o asumi si sa recunosti ca ai gafat. Apoi trebuie sa cauti solutii.

Am noroc ca inca sunt increzator in mine si asta imi da putere sa cred ca voi reusi sa rezolv majoritatea problemelor. Cred cu tarie ca solutia cea mai adecvata este comunicarea.
Numai ca, aceasta trebuie sa fie bidirectionala, iar actantii ei trebuie sa fie pe deplin concentrati, asa cum spunea Paul Ferrini:
"Comunicarea este un act sacru. Ca să asculţi, ai nevoie de energie şi atenţie. De receptivitate faţă de cealaltă persoană. Atunci când nu suntem receptivi, nu ar trebui să încercăm să ascultăm. Ar trebui să-i spunem celeilalte persoane că nu suntem capabili de a fi receptivi. Invers, atunci când o persoană nu ne poate acorda atenţia ei, n-ar trebui să-ncercăm să-i împărtăşim ceva. Comunicarea nu se petrece de la sine. Ea necesită ca, atât cel care vorbeşte, cât şi cel care ascultă, să fie prezenţi. Atunci când amândoi sunt prezenţi pe deplin, ea devine un act sacru."

E adevarat ca vorbele dor, dor al naibii de tare, dar mai presus de asta, cum zicea C.P. Scott - Facts are sacred, comment is free!
, iar asta nu e neaparat bine in cazul de fata, caci faptele ar putea durea si mai rau decat vorbele.

In sfarsit, ideea ai prins'o, nu am sa mai insist! Pana data viitoare, iti doresc sa ai zile linistite si nu prea pline de "invataturi"!

Pana atunci, numai bine, te las cu CRBL. Enjoy!!!